De ce îmi place Sensor (Part I)

Ochelarii, shoes-ii și energia clubbing

Aș vrea să încep o serie de texte prin care să-mi explic pasiunea pentru Sensor. Chit că acest text se întâmplă să apară chiar la ei acasă, pe acest site, credeți-mă, este pur întâmplător. Aș scrie asta oriunde.  Și asta se înâmplă așa pentru că atunci când argumentele sunt de factură să elimine toate bănuielile, contează mai puțin „subiectivismul”. Sensor a atras atenția cu nenumărate ocazii pentru a mai pune cineva la îndoială calitatea artistică a proiectului care îi are în prima linie pe Paul Ilea și Sasha Negara. Dar cu toate astea, nefiind o

trupă mainstream, activitatea ei rămâne undeva, într-un circuit închis, fără ca întregul spectru de activități artistice să ajungă la marea masă (educată). Chiar și cei care cunosc trupa foarte bine, la întrebarea de ce îți place Sensor, răspunsurile tind să țină deja mai mult de afect decât de lucruri mai tangibile. Deh, „păcatul” de a ajunge „prea” familiar cu un lucru…Și de aceea aș vrea să inițiez o serie de confesiuni personale, note pe marginea unor momente esențiale din creația artiștilor, care m-au convins pas-cu-pas. Și pentru că este un demers pur-subiectiv (dar cu obiectivitatea la pândă!), am ales ca alegerea acestor momente să fie oarecum aleatorie. Poate așa vom da ocazia și altora să își exprime simpatia sau antipatia (argumentată) legată de propriile motive pentru care aceștia urmăresc cu interes producțiile trupei. Și iată primul moment.

Probabil unul dintre segmentele cele mai puțin discutate  ale creației lui Paul Ilea este cel care se referă la Club Mix-ul produs de Sensor acum doi-trei ani. Un EP care a trecut mai puțin observat și la fel de puțin comentat în media de specialitate sau printre ascultătorii de Sensor. Și asta pentru că vorbim de un produs ușor atipic (de parcă ar fi ceva tipc în cazul sensorilor, dar de dragul argumentației, indulge me!), ieșit din sfera acusticului, a produsului destinat mai degrabă minții decât corpului. Nu neg că sunt creații sensoriale care fac trupul să se miște instantaneu, însă de data asta vorbim de clubbing, baby! Vorbim de beat-uri nervoase, agitate, electronice până în măduva oaselor. Vorbim de progressive, de house și acțiune la superlativ. Dacă vă gândeați vreodată că pe Sensor nu poți să o arzi cu ochelari, shoes-i și stroboscoape, think again! Club Mix-ul aduce adrenalina la nivelul maxim admis, ritmurile ieșind din boxe sub forma unor creaturi puse pe dans serios, adânc, cu bași care îți provoacă serios timpanul…Cele patru track-uri sunt concepute ca un mix continuu, violent, abraziv, pentru fanii hardcore underground, pentru esteții ringului electronic! Nu știu ce demoni energetici au cuprins mintea sensorilor, însă ceea ce se aude pe (prea scurtul) disc promo poate dă vlagă în picioare și unui plictisit cronic. Astfel că, deși o defulare tipică lui Paul (once you get to know him), cei care au curiozitatea să afle cum sună Sensor dacă îi aduci la tine în club, cu electronicele la purtător, vor fi surprinși, luați pe sus, învârtiți până când pulsul lor se reglează după freneticele beat-uri! DJ-ii ar avea ceva de învățat, împrumutat sau de mixat în activitățile lor nocturne…Just ask!

Tracklist:

  1. Excelez-Preogress
  2. Mind-Relax
  3. Body-Relax
  4. Fan-Qui System?
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s