Bonobo a înnobilat Arenele Romane!

Vara a început fără doar și poate bine! Nu știu cum se face, dar vara asta plină de minusuri financiare, politice etc, pare a fi cea mai împlinită dacă ne gândim la artiștii care s-au gândit să ne calce pragul. Trupele și numele mari au dat buluc, Sonisphere-ul ne strivește cu rockăieli grele și importante, Aerosmith, Cranberries, Jean-Michel Jarre, Bob Dylan, Eric Clapton…și câți alții! Treaba este bună și din alt punct de vedere – oferta este mult mai variată și evident că ai de unde alege. Există, însă, și virgule  de vedere – artiștii cu un box-office mai uman, de suflet, încep să vină din ce în ce mai des, pentru că este o piață în dezvoltare și măcar să se dezvolte împreună! Din categoria care mă interesează pe mine (alături de Gotan Project) este britanicul Simon Green, sau Simon Bonobo cum deja se prezintă pe scenă, figura principală din spatele unui nume care deja vă este cunoscut din numeroasele intervenții textuale din revista de față – Bonobo. Recent lansat, albumul Black Sands trebuia luat de mânuță și dus la plimbare prin lume, nu de alta, dar sună atât de bine, păcat ar fi fost să nu avem și o variantă live care să ne completeze imaginea sonoră din mintea lui Green! Concertul a fost o oferta super generoasă din partea organizatorilor Flama Events (fani  declarați ai englezului), cu numai 35 RON putând să te bucuri de două nume importante (cel puțin două anunțate pe afiș) – unul autohton (doar cu numele) despre care veți auzi din ce în ce mai des – Mara (sau în formula de live Maracusensorcutot) și cel despre care povestim aici. Că l-am mai avut și pe Ufe și că au mai fost niște băieți care au improvizat suficient de bine pentru short notice-ul pe care l-au avut la dispoziție, este poate mai puțin important aici (deși big up pentru Ufe și mixul lui ethno-funky-dance ce a ținut suflarea în priză până la intrarea Bonobului în scenă). Intro act-ul MaracuSensorcutot a riscat pentru momente bune să fure ditamai showul, deoarece – români,  vi s-a pregătit nu jazz și în România, cu accente ethno și cu atât de multe altele – Mara (avangarda vocii din electronica româneasca, voce mătăsoasă, mesaj new age on positive energy, prezență glamoroasă), Paul Ilea (clape, producător muzical with a touch of genious) restul trupei – Sasha (clarinet, percuții), Sheby(bass), Alex(trompetă), Andrei(tobe) – probabil singura variantă live românească potrivită pentru ceea ce urma! Piesele Marei sunt de pe o planetă pe care mi-ar plăcea să locuiesc și eu, și unde, cu siguranță trăiește și Simon Green. Showul formulei live Bonobo a început cu o întârziere importantă, adică pe undeva pe la miezul nopții…Însă așteptarea a fost pe măsură. Este a doua oară când trupa lui Green vine în România, iar la fel ca prima dată, live-ul depășește de multe ori orice album la câteva ture de teren…! De la Kiara (excelenta alegere de debut) până la ultimul sunet, Bonobo live a sunat ca o trupă de nu jazz cu filosofie rock, cu sunet greu și profund ce a creat alte cărări încă neumblate de urechile ascultătorului avid de LP-uri. Pe scenă se aflau șapte artiști care generau o energie de invidiat, care nu se traduce neapărat în agitație, ci mai degrabă în groove sau altfel spus, muzica și bucuria artiștilor de a cânta laolaltă creea efectul pe care multe trupe îl caută la un live. Iar line-up-ul  lui Simon Green a făcut ca Arenele Romane (alegerea perfectă pentru o zi toridă de vară și una dintre cele mai mari locații în care turneul Black Sands i-a purtat pe artiști) să vibreze quality vibes all night long! De menționat noua vocalistă, recenta descoperire Ninjatune Records – Andreya Triana, care a adus acea aură de mister întunecat/trist/melancolic prin vocea catifelată și impecabilă live. Mai mult decât a-și interpreta piesele impecabil, Triana a dat glas și pieselor Bajkăi, de pe precedentul și  premiatul album, Days To Come într-un fel la care probabil și originala ar fi aplaudat! Si nu trebuie uitat (l-am lăsat intenționat la final) tobarul Jack Baker, uluitor, plin de feeling, care a condimentat showul  cu ritmuri infectioase, delicioase, curioase, improvizoase! Per total, un show din care am tras încă o dată învățătura: că artiștii se văd și se ascultă live ca să putem pune orice etichetă! Concluzionând că a fost un show ce a ținut la eticheta bunului simț (auditiv!),verificați și exemplele de pe Tub, unele chiar HD pentru împătimiți!

Playlist:
Kiara
Ketto
All In Forms
Stay The Same
Days To Come
The Keeper
(Drey’s Solo Bit)
Kong
Noctuary
Recurring
We Colud Forever
Eyes Down
Nightlite
Transmission 94
bis:
Black Sands
El Toro
Between The Lines

George DURBĂLĂU

[articol apărut în revista Sunete, ediția iulie-august, 2010]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s